Redescopera viata la tara!: Povestea Solarului

Redescopera viata la tara!: Povestea Solarului: A fost odata ca niciodata o gramada de fiare. Si fiarele acestea erau muuuulte si greeeele :) Si locuiau la noi in sura :) Apoi, cand in...

Aparitie a proiectului Math PDR la Antena3

altoire pomi

cultura ridichii

Cultura de ridichi

Cultura la ridichi

Ridichii sunt cultivati pentru gustul lor placut, picant dar si pentru vitaminele pe care le contine (C, P, B1 ,B2 ), glucide, saruri minerale ( K,P,Ca,Mg) si substante volatile.Gustul picant este dat de sulfura de alil.

Exista trei tipuri de ridichi: de luna, de vara si ridichi de iarna.Ridichile sunt consumate in stare proaspata sub forma de salata aproape tot anul.

Ridichele de luna se cultiva prin semanat direct in camp, in cultura de primavara si toamna, dar si in culturi protejate si fortate.Ridichele de vara si de iarna este cultivat numai in camp.

Cultivarea ridichilor de luna in camp.

Cultura de primavara este practicata sub forma de cultura secundara anterioara.Bune premergatoare sunt castraveti, tomatele, ardei etc.Pregatirea terenului se face conform cerintelor culturii de baza.

Semanatul se realizeaza esalonat in 3-4 etape la interval de 10-15 zile incepand din luna martie si pana la sfarsitul lunii aprilie.Semanatul se face manual sau mecanizat in functie de marimea suprafetei cultivate.Se seaman in benzi de cate 6 randuri distant intre benzi fiind de 45-50 cm, iar intre randuri de 15 cm.

Norma de samanta este de 10-15 kg la hectar.Se seamana la o adancime de 1,5-2,0 cm, daca se seamana la o adancime mai mare radacinile se pot deforma.

Lucrarile de intretinere a culturii sunt: raritul, se face la 3-4 cm pe rand, dar numai pe suprafete mici, 1-2 prasile pe rigole, plivitul, in perioade secetoase se fac 1-2 udari cu norme de apa de 200 m3.

Recoltarea se face pe alese, dupa 4-6 saptamani cand radacinile ajung la maturitatea de consum.Recoltarea se realizeaza prin smulgere, se spala radacinile de pamant, se leaga in legaturi de cate 5-10 la un loc fara a li se inlatura frunzele.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea la cultura de ridichi.

Descrierea si combaterea manei (Peronospora brassicae).

Protejarea plantelor fata de aceasta boala este importanta atat in faza de rasad cat si in cea de maturitate.

Boala apare frecvent la plantele crescute inghesuit si este favorizata de conditiile de umezeala. Infectia apare si in sera.Primele simptome sunt reprezentate de aparitia pe frunze a unor pete neregulate, de culoare galbena, care ulterior se brunifica.

In conditii de umezeala ridicata infectia se extinde rapid, frunzele putrezesc sau se usuca iar cresterea plantei este oprita.

In perioada de vegetatie, mana se raspandeste prin intermediul vantului (disperseaza sporii ciupercii) si a stropilor de apa, iar de la un an la altul se transmite prin semintele adunate din culturi infestate si prin resturile vegetale.

Prevenirea aparirtiei manei se realizeaza prin: indepartrea plantelor infestate din cultura, se seamana semintele mai rar si se raresc rasadurile din rasadnite, rasadnitele se dezinfecteaza cu Previcur Energy in concentratie de 0,1 % (100 ml in 100 l de apa), se folosesc seminte tratate libere de aceasta boala, strangerea si distrugerea resturilor vegetale.

Combaterea manei pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Champ 77 WG in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa).

Tehnologia culturii protejate si fortate.

Perioada de semanat la ridichi in cultura fortata si protejata este intre octombrie-aprilie.In acest interval se pot infiinta culturi la interval de 10-15 zile, se poate realiza astfel continuitatea productiei.

Pregatirea serelor, solarelor sau rasadnitelor se face din timp si consta in pregatirea constructiilor si a substratelor de semanat.Daca cultura se infiinteaza toamna solariile trebuie sa fie pregatite pentru a rezista iarna.

Se seamana la adancimea de 0,5-1,0 cm, in randuri, distanta de semanat este de 10-12 cm, se asigura o desime de 300-400 plante pe m2 .

Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare cu cele efectuate la cultura in camp liber si anume: rarirea plantelor pe rand, fertilizarea faziala cu ingrasaminte usor solubile, simple sau complexe, irigarea la interval scurte.

Temperatura se va mentine la 15-18 grade Celsius ziua iar noaptea se va scadea la 3-4 grade Celsius.Daca temperaturile sunt prea mari poate sa apara fenomenul de ” dospire” a radacinilor, care se manifesta prin afanarea zonei central, pana la aparitia golurilor.

In perioada de iarna umiditatea solului trebuie sa fie de 60-74 % din capacitatea de camp, iar in perioadele mai calde de 80-85 %, din acest motiv spatiile de cultura se aerisesc intens.

Recoltarea se face cand radacinile au un diametru intre 1,5 si 4,0 cm, se smulg, se spala de pamant se leaga in legaturi dupa care se valorifica.

Cultura ridichilor de vara.

Cultura ridichilor de vara se practica in sistemul de culturi succesive, ca anterioara fasolei de toamna pentru conserve sau anterioara castravetilor.

Semanatul se face esalonat la 10-15 zile, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, pe teren modelat sau nemodelat, la adancimea de 1,5-2,5 cm.Norma de samanta folosita este de 8-10 kg pe hectar.Se seaman in randuri la 40 cm pe teren plan, iar pe brazde se seaman 3 randuri la distant de 37 cm.

Lucrarile de intretinere consta din: raritul plantelor la 10-12 cm pe rand, prasit mecanic de 2-3 ori intre randuri si 1-2 ori manual pe rand, irigarea cu norme de 300-350 m3 de apa pe hectar.

Dupa 8-10 saptamani in luna iunie se poate recolta.Se recolteaza manual, esalonat, pe alese, se spala radacinile de pamant se leaga in legaturi cate 5-10 bucati si se valorifica in piete.

Cultura ridichilor de iarna.

Cultura ridichilor de iarna este o cultura succesiva ce se cultiva dupa mazare, spanac, ceapa verde, salata.

Calendaristic semanatul are loc in lunile mai-iunie pe teren modelat sau nemodelat dupa aceleasi scheme ca si la ridichea de vara.

Raritul plantelor se face cand acestea au 2-3 frunze adevarate, apoi se repeta dupa 20-25 de zile, plantele se lasa la 15-20 cm pe rand.Celelalte lucrari sunt asemanatoare cu ale culturii ridichilor de vara.

Recoltarea are loc in a doua jumatate a lunii octombrie-noiembrie, o singura data, prin dislocare cu cazmaua semimecanizat sau mecanizat.

Radacinile sunt curatate de pamant se sorteaza si se depoziteaza pentru iarna la fel ca si morcovul.

Descrierea si combaterea daunatorilor la cultura de ridichi.

Descrierea si combaterea la puricii de pamant (Phyllotreta sp.)

Are o singura generatie pe an si ierneaza ca adult in frunzarul padurilor sub resturi vegetale, in sol.

Puricii de pamant ataca conopida, varza, gulia, ridichea, rapita si alte crucifere cultivate sau spontane.

Adultii rod frunzele si consuma epiderma superioara si parenchimul, producand ciuruirea frunzelor, la inceput pe margine, apoi pe tot limbul.Atacul larvelor nu prezinta importanta.

Prevenirea aparitiei puricilor de pamant se realizeaza prin: strangerea si distrugerea resturilor vegetale ramase in camp dupa combatere, rotatia culturilor, araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de intrarea la iernat, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana, infiintarea timpurie a culturilor si folosirea de rasaduri viguroase.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actellic 50 EC in concentratie de 0,5-1,0l/ha, Karate Zeon 0,5 l/ha.

Descrierea si combaterea la molia verzei (Plutella maculipennis)

Molia verzei ierneaza ca pupa in resturile vegetale sau in sol, dezvolta 2-3 generatii pe an.Ataca cruciferele spontane si cultivate, in special varza, si conopida. Larvele tinere distrug parenchimul (mineaza frunzele), apoi consuma epidermele inferioara si superioara, frunzele, care capata o culoare plumburie si se usuca.

Prevenirea aparitiei moliei verzei se poate realiza prin distrugerea resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltare, araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de iernare, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente cu insectide cum ar fi: Decis Mega 50 EW in concentratie de 0,2 % (2 ml in 10 l apa), Laser 240 SC in concentratie de 0,03 % (20 ml 65 l apa).

Descrierea si combaterea la fluturele mare al verzei (Pieris brassicae).

Buha verzei ierneaza ca pupa adapostita in locuri mai ferite, prezinta doua generatii pe an.Ataca diferite specii de crucifere, pagube insemnate produce la culturile de varza si conopida.

Larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzei. Larvele din ultimele varste consuma limbul foliar, ramanand numai nervurile, producand scheletizari ale frunzelor.

Prevenirea aparitiei fluturelui mare se poate realiza prin rotatia culturilor, araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de intrare la iernat, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,075 l/ha).

Descrierea si combaterea la buha verzei (Mamestra brassicae).

Buha verzei ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului si are doua generatii pe an.Este un daunator polifag, ataca varza, conopida si mustarul dar ataca si plantele medicinale.

Larvele tinere rod epiderma si parenchimul frunzelor sub forma de orificii neregulate.

Larvele mai batrane patrund in capatana verzei si rod galerii. Aici se gasesc resturi de hrana, excremente, pe care apoi se instaleaza diferite ciuperci si bacterii, ducand la putrezirea capatanilor de varza.

Prevenirea aparitiei buhei verzi se poate realiza prin:araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de intrarea la iernat, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana, infiintarea timpurie a culturilor si folosirea de rasaduri viguroase.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 25 WG in concentratie de 0,2 % (2 ml in 10 l apa), Faster 10 CE in concentratie de 0,03% (2 ml in 6,6 l apa), Karate Zeon in concentractie de 0,015 % (0,075 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % (0,075 kg/ha).

Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste).

Limaxul cenusiu ierneaza sub forma de ou si mai rar sub forma de adult, hiberneaza in gauri subterane si crapaturi din sol, care sunt ferite de inghet, in care isi incetinesc procesele metabolice, intrand intr-o stare de letargie.

Melcisorii rezultati din eclozarea oualor de iarna, ajung la maturitate la jumatatea lunii iulie. Melcisorii generatiei a doua apar incepand cu a doua jumatate a lunii august, se hranesc cu organele vegetative ale plantelor, se matureaza treptat, devin adulti, se imperecheaza si in a doua jumatate a lunii octombrie depun oua,si asa se reia ciclul biologic.

Evolutia embrionara depinde de temperatura si de gradul de umiditate, dureaza intre doua si patru saptamani.

Melcii sunt activi ziua, daca au suficienta umiditate, daca nu, ei raman nocturni. In conditii aride, limacsii secreta mult mucus, ingrosandu-si masa viscerala si protejandu-se astfel de dezhidratare.

Melcul este polifag, se hraneste cu specii de plante cultivate si spontane, atacul producandu-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane si supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimtate gauri de forma neregulata pe frunze sau alte parti ale plantei.In zonele roase pot aparea infectii secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limaxilor se poate realize prin strangerea manuala a limacsilor dupa ploaie sau in timpul noptii la lumina electrica.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB in cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se imprastie pe suprafata solului sau se poate incorporeaza la 2-3 cm adancime in sol.Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca si Mesurolul se imprastie la suprafata solului sau se poate incorpora in sol.

cultura pepene verde

Cultura de pepene verde

Cultura de pepene verde

epenele verde este cultivat pentru fructele sale care ajunse la maturotate fiziologica, sunt appreciate pentru gustul echilibrat, dulce, fin si placut.Fructele au un continut in apa de 89-94% mai contin zahat in concentratie de 7-11 %.

In 100 de grame de fruct sunt 0,2 g lipide,0,5 g proteine, mai contine vitaminele B, C, A, vitamina H, precum si Ca, Fe si K.

Pepenele se consuma in stare proaspata sau servesc ca materie prima in cofetarii pentru prepararea de jeleuri, dulceturi, sucuri etc.Au de asemenea o valoare terapeutica, sucul avand actiune diuterica, fiind indicate bolnavilor de rinichi, deoarece pot dizolva caliculi renali.

Pepenele verde are capacitate mare de pastrare, pana la 30 de zile si o buna rezistenta la transport putand fi valorificate in zonele unde nu se cultiva.

Pepenele verde este o planta anuala, cu o perioada de vegetatie de 90-130 de zile.Are pretentii foarte mari de caldura, semintele gemineaza in 21 de zile la 14-16 grade Celsius, iar in conditii optime de 25-30 grade Celsius in 5-6 zile.La temperaturi de 10-15 grade Celsius procesele fiziologice din plante incetinesc, iat la 8-10 grade Celsius pe o durata mai indelungata de timp plantele pier.

Pepenele verde mai are pretentii mari si fata de lumina, in lipsa acestuia plantele se dezvolta slab, florile avorteaza, productia se reduce, iar continutul in zahar scade.

Si exigentele fata de apa sunt mari, daca in perioada infloririi si fructificarii se aplica 2-3 udari, se obtine o crestere semnificativa a productiei.

Pentru cultura pepenilor verzi plante premergatoare bune sunt: lucerna, trifoiul, mazarea, fasolea, varzoasele, radacinoasele.

Pregatirea terenului incepe toamna cu o aratura de 25 -30 cm, se aplica 5-10 tone/ha gunoi de grajd, 300 kg/ha superfosfat, 100 kg/ha sulfat de potasiu (aplicat toamna).Primavara se aplica 100 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha coplex III.

Cultivarea pepenelui verde in camp liber.

Alegerea terenului in vederea infiintarii culturii in ogor este foarte asemanatoare cu celelalte plante din grupa (castraveti, pepeni galbeni) cu mentiunea ca gunoiul degrajd trebuie sa fie bine descompus pentru a evita excesul de azot.

Cultura este infiintata prin semanat direct in camp, iar pentru a obtine o timpurietate a productiei se recurge la producerea rasadurilor in spatii protejate sau rasadnite calde.

Infiintarea culturii prin semanat direct are loc intre 25 aprilie si 10 mai, mecanizat la o adancime de 3-4 cm, iar norma de samanta utilizata este de 2 kg samanta pe hectar.

Semanatul se face direct in cuburi nutritive sau pe brazde de telina, in luna martie, necesarul de samanta este de 2 kg/ha, plantarea in camp se face manual sau mecanizat intre 10-15 mai.

Culturile sunt infiintate pe teren modelat sau nemodelat dupa schema 150 x 33-44 cm, se realizeaza 15-20 de mii de plante pe hectar.Se poate semana si in cuiburi manual cate 2-3 seminte dupa schema 200 x 50 cm.Lucrarea se executa manual, in gropi deschise cu lingura de plantat sau cu sapa.

Lucrarile de intretinere in timpul perioadei de vegetatie consta din: raritul plantelor la distante stabilite, lasandu-se 1-2 plante la cuib, prasile mecanice si manual numai pana in momentul cand vrejii acopera suprafata de cultura, pentru a nu fi deranjati, este necesara acoperirea vrejilor din loc in loc cu pamant, pentru a nu fi deranjati de vant, se aplica 2-3 udari cu norme de 300 m3 apa/ha, mai ales in perioada infloritului si a cresterii fructelor, se evita udarea la inceputul perioadei de vegetatie pentru a determina dezvoltarea in profunzime a radacinilor si in perioada coacerii fructelor, cand umiditatea abundenta provoaca deprecirea calitatii, la soiurile timpurii se reduce numarul de fructe pe planta pana la 4-5 bucati, in perioada infloritului in masa se aplica ingrasaminte cu azotat de poatasiu cu 100-125 kg/ha, combaterea bolilor si daunatorilor este de asemea o lucrare foarte importanta.

Producerea rasadurilor de pepeni verzi.

Rasadurile se produc prin semanat direct in ghivece sau cuburi nutritive cu latura sau diametrul de 7-8 cm, sau ghivece din turba (Jiffy-pots).Pentru un haectar de cultura sunt necesare in jur de 2 kg seminte.

Epoca de semanat se stabileste in functie de data prevazuta pentru plantare, semanatul in cuburi si ghivece se realizeaza intre 25-30 martie.Plantare in camp se realizeaza intre 20 aprilie - 5 mai.

Amestecul pentru ghiveci se realizeaza prin amestecul a 20 % mranita, 30 % nisip, 50 % pamant de telina, plus amestecul se trateaza cu Previcur Energy in concentratie de 0,1% sau Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa).

Tratamentul cu Previcur Energy si Folapan 80 WDG se efectueaza pentru a preveni si combate ciupercile fitopatogene care pot aparea din sol.

O astfel de boala este caderea plantutelor, agentul patogen fiind ciuperca din genul Pythium sau Rhizoctonia care provoaca putrezirea plantutelor din rasad.Caderea plantutelor este o boala extrem de periculoasa pentru rasaduri poate sa apara la orice cultura.

Boala apare la colet (zona dintre radacina si tulpina) spre radacina si spre tulpina.Odata instalata boala este foarte greu de combatut, plantulele atacate sunt distruse (sunt verzi dar radacina si o zona din colet precum si tulpina este putrezita si macerate).

Conditiile de mediu din rasadnite, solarii, sere sunt hotaratoare pentru aparitia infectiilor.Temperatura moderata, umiditatea aerului si a solului peste normal, formarea condensului, aerisirea insuficienta sunt factorii care favorizeaza aparitia infectiilor.

Descrierea si combaterea bolilor la cultura de pepeni.

Descrierea si combaterea manei (Pseudoperonospora cubensis).

Plantele sunt atacate in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze prin aparitia unui numar foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regula colturoase, la inceput de culoare verde-galbuie, apoi galbene ca lamaia, pentru ca dupa cateva zile sa devina brune deschis.

In dreptul petelor, pe fata interioara a frunzelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu, alcatuit din organele de inmultire asexuata a ciuperci.

In conditiile favorabile dezvoltarii bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, incepand cu cele bazale, pe fiecare frunza formandu-se peste 200 pete, care pot sa conflueze si sa distruga astfel portiuni mari din limb.Frunzele puternic atacate se brunifica, se usuca, devin sfaramicioase si cad.

Atacul se manifesta foarte rar pe fructe, acestea raman mici, nu mai ajung la maturitate completa, fiind lipsite de aroma.

Infectia apare in prezenta apei pe frunze, la temperature de 16-22 grade Celsius.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Comabaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (2,0 kg /ha), Aliette 80 WG folosit in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g in 10 l apa), Ortiva 250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 8,0 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Previcur Enegy in concentratie de 0,25 % (2,5 l/ha) (15 ml in 6,0 l apa), Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g in 8 l apa pe 100 mp), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Zetanil Blu in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g in 8 l apa), Zeama Bordeleza 0,75 % (50 g in 8-10 l apa).

Decrierea si combaterea la fainarii (Erysiphe cichoracearum).

Atacul se manifesta numai pe frunze, pe ambele fete sub forma unor colonii albe, prafoase de miceliu, care poate cuprinde tot limbul.Conidiile diseminate transmit infectia in cultura, iar periteciile formate pe frunzele atacate (numai in camp) rezista peste iarna si asa infectia se transmite de la un an la altul.La umiditatea aerului de 70 % si temperatura de 26-28 grade Celsius conditiile sunt optime pentru infectie.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Combaterea fainarii se realizeaza prin tratamente repetate cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC in concentratie de 0,015 % (4 ml in 26 l apa), Topas 100 EC in concentratie de 0,025 %, Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa), Kumulus DF in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Thiovit Jet 80 WG in concentratie de 0,3-0,4 % (3,0-4,0 kg/ha), Manoxin M60 PU in concentratie de 0,4 % (4,0 kg/ha).

Decrierea si combaterea antracnozei (Colletotrichum lagenarium).

Este provocata de ciuperca Coletotrichum lagenarium si ataca fructele, tulpina si frunzele. Pe frunze apar pete cafenii care se maresc, se impreuneaza si frunza se sfasie. Pe fata inferioara apare un mucegai rosiatic.Fructele atacate prezinta aceleasi simptome. In aceste pete se localizeaza bacterii care provoaca in final putrezirea fructelor.

Transmiterea bolii se realizeaza prin saminta. Tratarea semintelor este singurul mijloc de prevenire.Indepartartarea resturilor de plante si igiena culturala contribuie de asemenea la prevenirea aparitiei ciuperci.

In combaterea chimica antracnozei se pot utiliza urmatoarele substante: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 %, Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 %,( 20 g in 10 l apa).

Descierea si combaterea alternariozei (Alternaria cucumerina).

Alternarioza ataca de obicei frunzele si tulpinile dar poate ataca si fructele.Pe frunze atacul apare sub forma unor pete, la inceput mici, de culoare galbuie, care se extind concentric si treptat se brunifica. Petele sunt precis delimitate, la un atac puternic ocupand zone mari din suprafata frunzelor, provocand uscarea acestora.Pe zonele atacate din limb se formeaza o pasla fina, de culoare bruna, cu zonare caracteristica.

Pe tulpini si lastari apar pete alungite brune, zonarea concentrica, fiind mai putin evidenta. Pe fructe atacul apare sub forma unor pete circulare, care se adancesc in tesuturi.

Pentru combaterea aparitiei alternarozei se pot lua urmatoarele masuri agrotehnice: folosirea araturii adanci pentru ingroparea resturilor vegetale, asolamentul 3-4 ani, folosirea de ingrasaminte cu microelemente pe baza de zinc maresc rezistenta plantelor si tot odata asigura sporuri mari de productie, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

Combaterea chimica a alternariozei se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Antracol 70 WP in concentratie de 0,2% (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa).

Ofilirea vasculara (Fusarioza).

Boala este cauzata de ciupercile din genul Fusarium spp si Verticilium spp.Boala poate sa apara si la alte culturi cum ar fi: castraveti, ardei, tomate, vinete, varza, telina.

Ofilirea vasculara apare atat in sere si solarii cat si in camp liber in anii cu precipitatii abundente.

Plantele atacate se ofilesc, se vestejesc treptat, ofilirea apare cand plantele infloresc sau fructifica. In urma atacului plantele raman mici, se coc devreme, iar semintele din interiorul fructelor sunt brune sau galbene.Daca temperaturile sunt foarte ridicate ofilirea apare brusc si plantele pier rapid.

Aparitia bolii este favorizata de temperaturile ridicate 27-28 grade Celsius, de umiditatea mare a solului si un pH de 5-5,6 care este usor acid.

In afara de a ceste factori la aparitia bolii mai poate contribui si lezarea plantelor ce apar fie in timpul repicatului fie datorita diverselor daunatori.

In combaterea aparitiei bolii se pot utiliza urmatoarele masuri: rotatia culturilor, cultivarea plantelor cu rezistenta la Fusarium si Verticilium, plantele care sunt uscate si nu isi revin pe timpul noptii sunt indepartate si arse, folosirea moderata a ingrasamintelor chimice care acidifica solul (azotat de amoniu, superfosfat).

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Topsin 500 SC in concentratie de 0,1 % prin udari la radacina sau Tachigaren 30 L in concentratie de de 0,1 % se aplica tot prin udarea radacinii.

Descrierea si combaterea daunatorilor in cultura de pepeni verzi.

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelordin agricultura. In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.

Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele, care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de 15 cm, unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha), Laser 240 Sc in concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG in concentratie de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Cerosipha gossypii).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hranesc prin sugerea sevei plantelor.Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii.Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt negre.Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat.Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre.Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,03 % (2 ml in 6,6 l/apa), Confidor Energy in concentratie de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apa).

Descrierea si combaterea la paianjenul rosu comun (acarian)(Tetranycus urticae).

Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la inceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie. Corpul are o forma elipsoidala la femela si piriform la mascul. Are 5-6 generatii pe an.

Ouale depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasa sau galbuie si au un continut aproape transparent.Odata ce embrionul incepe sa se dezvolte, continutul oului devine tulbure, iar ouale se ingalbenesc.

La o temperatura de 15 grade Celsius embrionulul se dezvolta in decursul a 15 zile, iar la o temperatura de 30 grade Сelsius dezvoltarea embrionului se relizeaza in doar in 2-3 zile.Din ouale fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi.Paiajenul rosu se hraneste cu continutul celulelor plantei.

Prezenta paianjenului este semnalata de petele mici de culoare alba de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioara a frunzei) si a unei panze de paianjen tesute in jurul plantei sau a anumitor parti ale plantei.In cazul unei contaminari masive, frunzele se inalbesc din cauza leziunilor multiple.Planta este in totalitate acoperita cu o panza de paianjen, iar pe extremitatile frunzelor si a mugurilor de floare se acumuleaza o masa de trupuri miscatoare.

Acarianul rosu comun ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale.Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de culorare galbui care corespund intepaturilor facute de paianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usuca si cad.

Combaterea chimica se realizeaza cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC in concentratie de 0,075 % (10 ml in 13 l/apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l/apa), Nissorun 10 WP in concentratie de 0,04 % (5 g in 12 l/apa).

caderea florilor la tomate

tehnologia de cultura tomate ciclul 1

obtinerea rasadului de rosii

Rasadurile de rosii

Rosiile sunt considerate de multi, si pe buna dreptate, cele mai importante legume dintr-o gradina. Si in gradina mea, rosiile sunt vedetele. Le acord cea mai mare atentie si ma supar foarte tare daca ceva este in neregula cu ele. Slava domnului, anul trecut am avut niste rosii minunate. Si sunt convinsa ca in mare parte datorita faptului ca am realizat singura rasadurile. Asa ca va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel.
Ce trebuie stiut in primul rand: camera in care sunt tinute rasadurile trebuie sa fie luminoasa si incalzita. Eu am o camera nemobilata pe care o folosesc in acest scop si in perioada de “cresa” aduc in ea mai multe mese pe care pun tavi de cuptor in care pun cutiile cu rasaduri.
Deci, sa o luam cu inceputul. Bineinteles, mai intai trebuie procurate semintele, dar banuiesc ca asta stiati, nu cred ca va apucati de rasaduri fara seminte. Oricum, ce vroiam sa spun este ca trebuie cumparate seminte de cat mai multe tipuri si ce calitate buna – eu am pus seminte din import, dar cumparate din tara (daca doriti sa stiti ce rosii am plantat eu anul trecut, cititi articolul “Ce tomate mi-au placut mie”). Neaparat sa puneti si cherry!
Alte materiale necesare: cutii si cutiute gaurite in partea inferioara ca sa se poata scurge surplusul de apa, pamant pentru rasad (se gaseste in comert special pentru rasad), etichete (neaparat), lopatica, sticla de plastic cu dopul perforat cu un ac incins pentru udat. Daca aveti si daca doriti, puteti amesteca in pamant si niste ingrasamamt natural. Acesta trebuie sa fie insa bine uscat. Eu am folosit anul trecut, dar anul asta nu am ingrasamant uscat si voi amesteca in pamamt niste ingrasamamt Bio sub forma de praf cumparat de la Bricostore.
Pamantul trebuie tinut in casa cateva ore inainte de a-l folosi, pentru a se incalzi. Apoi trebuie umplute cutiutele cu pamant, un strat de app 6-8 cm. Se apasa usor cu palma peste pamant, apoi se imprastie semintele pe toata suprafata, la o distanta de 0,5-1 cm una de alta. Imediat ce puneti semintele, puneti etichete pe fiecare cutiuta, sa nu le incurcati mai tarziu.

Peste seminte se mai pune un strat subtire de cativa mm de pamant. Apoi se uda cu apa din abundenta, pana se umezeste pamantul. Apa trebuie sa fie tinuta la temperatura camerei cateva ore inainte de a o folosi.
In urmatoarele zile, pana cand rasar plantutele, pamantul trebuie sa fie umed.
Apoi udarile se raresc, rasadurile se uda doar cand pamantul se usuca aproape complet. Astfel, plantutele vor creste robuste, cu o tulpina groasa si sanatoasa. Daca li se dau prea multa apa, vor creste inalte, insa subtiri si firave.
Din cand in cand, odata la doua zile, trebuie sa intoarceti rasadurile spre fereastra, veti vedea ca, natural, plantele se vor intoarce dupa lumina, si prin rotirea lor vor creste cat mai drepte.
Primele doua frunze care cresc pe tulpina au marginile netede si sunt doar niste frunze provizorii, la un moment dat se vor usca. Urmatoarele frunze vor fi crestate pe margine, asa cum stiti prea bine ca au rosiile.
Cand cea de-a doua pereche de frunze creste destul de mult, iar plantutele au o inaltime de app 8-9 cm, este vremea sa repicati rosiile. Asta inseamna sa mutati plantutele, in cuiburi formate din doua, in vase mai mari, unde vor creste pana cand le “eliberatati” in gradina.
Dar asta e alta poveste.

Pont: Sa va spun de unde mi-am procurat eu cutiutele in care am pus rasadurile, sunt foarte bune si le-am primit gratis. Le-am cerut unei angajate de la Bricostore, sunt cuti din plastic in care le vin lor ghivecele cu flori, sunt de diferite marimi si ei oricum le arunca. Puteti incerca la unul dintre magazinele gen Bricostore sau la orice florarie.

Plantarea usturoiului de toamna

Plantarea usturoiului de toamna

Odata cu ceapa (vezi articolul Plantarea cepei de toamna) am plantat si usturoiul. Am cumparat usturoi romanesc, din piata de la tarani, deoarece primavara trecuta am incercat si cu cel chinezesc (acela frumos, care se vinde ambalat in plasa), insa nu a crescut bine. Si cel romanesc nu prea m-a satisfacut vara trecuta, a crescut sanatos, e adevarat, dar foarte marunt. A fost bun pentru consumat verde, insa pentru pastrat iarna e cam mic. Poate anul asta voi avea mai mult noroc. In acest sens, pe langa usturoiul romanesc din piata am mai plantat si niste usturoi cumparat si adus de mine din Franta, dintr-o piata de-a lor (care nu are nimic in comun cu pietele noastre, insa asta este o alta poveste). Am vazut acolo usturoiul asta, pozat in comparatie cu usturoiul care se gaseste la noi, si intelegeti de ce incerc acum sa il cresc si sa il inmultesc si pe meleagurile dobrogene.

Am facut o mica paranteza si sa ne intoarcem la cum am plantat usturoiul. Am desfacut capatanile de usturoi in catei. Trebuie pastrati doar cateii sanatosi, cei un pic moi sau fara coaja nu se folosesc. Pamantul l-am sapat si greblat bine. Cu ajutorul unei ate am trasat cu sapa un santulet drept si adanc de 6-7cm (pentru insamantarea de primavara se face mai putin adanc (3-4 cm), insa acum in felul acesta ii ferim de inghet), in care am infipt, cu varful in sus, cateii de usturoi la o distanta de 5-6 cm unul de altul.
Apoi am mutat ata la o distanta de app 20 cm de primul rand. Am acoperit primii usturoi cu pamant si am procedat in acelasi mod si cu urmatoarele randuri. Pentru a nu batatori pamantul cu picioarele, am folosit o scandura.

Important

usturoiul nu trebuie sa se cultive pe acelasi sol decat o data la 3-4 ani. Cel mai bine creste in locul unde au fost urmatoarele culturi in anii precedenti: mazare, fasole, tomate. Aceeasi regula este valabila si pentru ceapa.

Cultura cepei prin semanat direct si cultura cepei de toamna

Cultura cepei prin semanat direct

Detalii

 

Alegerea terenului

Cele mai bune soluri sunt cele nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, cu un Ph mai mare de 5,5.

Ceapa nu trebuie cultivata pe acelasi loc mai devreme de cinci ani, nu trebuie cultivata pe soluri infestate cu boli si daunatori si cu grad ridicat de imburuienare.

Plante premergatoare

Sunt foarte bune cerealele, mazarea, fasolea.

Sunt bune premergatoare tomate, ardei, vinete, care au fost fertilizate cu gunoi de grajd (40t/ha)·

Sunt corespunzatoare bostanoase si varzoase.

Pregatirea terenului

Aratura se face la o adancime de cel putin 20-25cm din toamna (in cazul infiintarii culturii in primavara), sau doar inainte de semanat pentru cultura infiintata din toamna.

Cel mai bun pat germinativ este cel care are stratul superficial de 5-10cm foarte bine pregatit.

Inainte de efectuarea araturii se recomanda fertilizarea de baza cu fosfor si potasiu.

Dupa efectuarea araturii, se marunteste terenul cu grapa cu discuri sau cu combinatorul, pe adancimea de 8-10cm, in cazul in care se infiinteaza cultura din toamna.

Daca se amplaseaza cultura de ceapa dupa tomate, ardei, vinete, care elibereaza terenul tarziu, se lasa terenul doar arat peste iarna.

Recomandam sa se pregateasca terenul din toamna si sa se modeleze astfel incat primavara, cel tarziu in prima decada a lunii martie sa se poata semana.

Primavara devreme, imediat ce solul permite, inainte de semanat, se distruge crusta si se afaneaza solul superficial printr-o trecere cu o grapa cu colti reglabili.

Infiintarea culturii

Pentru tehnologia cu trecerea culturii peste iarna, se recomanda ca semanatul sa se efectueze in perioada 15 august-15 septembrie;

Pentru tehnologia cu infiintarea culturii prin semanare in primavara, se recomanda ca semanatul sa se efectueze primavara cat mai devreme posibil, in prima decada a lunii martie si chiar in ultima decada a lunii februarie;

Trebuie acordata o mare atentie urmatoarelor aspecte: sortimentul utilizat, cand semanam, cu ce semanam, calitatea patului germinativ, adancimea de semanat, cantitatea de samanta folosita, schema de infiintare a culturii (distanta intre randuri, intre plante pe rand, intre benzi, numar de randuri pe strat).

De asemenea, nu se va semana niciodata la o adancime mai mare de 2-2,5cm.

Cantitatea de samanta utilizata la hectar difera in primul rand in functie de schema de infiintare a culturii, si de cat este de performanta semanatoarea.

Se recomanda a se utiliza la semanat semanatori de precizie pentru seminte mici, mecanice sau pneumatice. In tara nu se fabrica o semanatoare de precizie pentru seminte mici care sa semene pe o banda de un metru 5-6 randuri distantate la 20-25cm.

Recomandam producatorilor de ceapa achizitionarea de semanatori fabricate in Germania, Italia, Anglia. Mecanismul de distribuire a semintelor este de tip mecanic, format din discuri cu alveole sau benzi perforate. Sunt cele mai accesibile ca pret, (cele pneumatice sunt mult mai scumpe), si prezinta avantajul ca se pot infiinta culturi de ceapa si pe suprafete mici. Mai prezinta avantajele ca sunt prevazute cu tavalugi pentru tasarea solului inainte si dupa semanat, de asemenea sunt prevazute cu fertilizatoare reusindu-se sa se administreze localizat o doza de ingrasaminte chimice concomitent cu semanatul.

Pe fiecare strat se seamana 5 randuri cu distanta intre randuri de 25 cm, sau 6 randuri cu distanta intre randuri de 20 cm. Prin marirea numarului de randuri pe strat cu 1-2, productia la hectar se mareste considerabil.

Distanta plantelor pe rand se recomanda sa fie de 3-3,5cm.

Cantitatea de samanta/ha depinde de cat de performanta este masina de semanat, de tipul de samanata folosit (calibrata, drajata), de tipul de sol, de conditiile locale de clima, de schema de infiintare a culturii, aceasta in nici un caz sa nu depaseasca 5 kg/ha.

Daca semanatul se efectueaza cu semanatori care nu sunt prevazute cu tavalugi, se recomanda efectuarea unei tavalugiri pentru a pune mai bine semintele in contact cu solul, in felul acesta asigurandu-se o rasarire mai uniforma.

Erbicidatul

Este foarte importanta erbicidarea care trebuie efectuata imediat dupa semanat. Aceasta erbicidare se va face dupa efectuarea semanatului, nu mai tarziu de prima saptamana inainte ca ceapa sa rasara, de preferat cand solul este umed (chiar daca se intarzie cateva zile), in conditii racoroase. Trebuie avuta de asemenea, mare atentie la doza care se aplica pentru ca daunele cauzate culturii de ceapa sa fie minime, contactul cu erbicidele fiind intotdeauna periculos, in special contactul radacinilor firave, superficiale din primele faze de vegetatie, care va duce la intarzierea cresterii, producand amanarea timpului de recoltare, si, in ultima instanta, scaderea productiei si a calitatii.

Buruienile au fost si sunt dusmanii de temut a producatorilor de ceapa, din care cauza cu mare greutate a fost adoptata aceasta tehnologie prin semanare direct in camp. De multe ori cultura a fost compromisa atat din cauza ca s-a aflat pe terenuri cu grad foarte mare de imburuienare, cat si din cauza faptului ca deseori au fost folosite erbicide expirate sau nu au fost administrate corespunzator.

Erbicidarea preemergenta va fi efectuata folosindu-se erbicidul STOMP 6 l/ha, administrat printr-o pulverizare fina, foarte uniforma pe suprafata solului, formandu-se o pelicula fara a aparea benzi de suprapunere (fitotoxice pentru ceapa), sau benzi neerbicidate.

Erbicidul STOMP administrat preemergent formeaza o pelicula cu valoare reziduala lunga care distruge buruienile cand incearca sa treaca prin aceasta. Pentru o actiune cat mai indelungata in timp a acestui erbicid se recomanda a nu se interveni prea des cu lucrari mecanice de afanare a solului si de distrugere a buruienilor sau prasile manuale care distrug pelicula erbicidala anuland efectul erbicidului.

Cand efectul erbicidului STOMP inceteaza, incep sa apara buruieni care se vor distruge in primele faze de vegetatie prin erbicidarea postemergenta cu GOAL.

Pentru buna combatere se aplica GOAL cand buruienile sunt in stadiul de 2-4 frunze (maximum 7-10cm inaltime). Buna acoperire cu erbicid si umectarea buruienilor sunt esentiale pentru eficienta maxima in combatere. Cat este posibil se va evita deranjarea solului in vederea folosirii activitatii reziduale a erbicidului ajuns pe sol pentru o perioada mai lunga.

Erbicidul GOAL combate peste 18 specii de buruieni dicotiledonate si o parte din buruienile monocotiledonate. Se va aplica 0,75-1,0 l/ha GOAL in 300-500 l solutie/ha. In cazul in care dupa o perioada de timp va apare un al doilea val de crestere al buruienilor, un nou tratament de 0,5-0,75 l/ha va fi suficient pentru a le distruge.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se va folosi erbicidul FUSILADE FORTE 1 l/ha. Pentru eficienta maxima acesta nu se administra in conditii de seceta sau umiditate excesiva, se va aplica in perioada de crestere vegetativa intensa a buruienilor monocotiledonate (cand au 4-5 frunze). O pulverizare fina sporeste efectul produsului asigurand o buna acoperire a buruienilor.

Irigarea

Se recomanda a se efectua prin aspersie, care da rezultatele cele mai bune, asigurand o aprovizionare uniforma a solului cu apa.

Daca la ceapa din arpagic umiditatea din sol trebuie sa fie constanta (70-80% din capacitatea de camp), pe tot parcursul perioadei de vegetatie, la ceapa semanata direct, umiditatea in sol variaza in functie de faza de vegetatie. Dupa cum se cunoaste, in faza a II-a de crestere a plantelor (aparitia primei faze adevarate), acestea incep sa-si pregateasca singure hrana.

Aceasta este perioada cea mai critica pentru plantulele de ceapa, si impune o umiditate in sol de 80-90% din capacitatea de camp, si cantitati insemnate de substante nutritive in stratul superficial al solului.

Dupa aceasta faza, umiditatea solului trebuie sa fie constanta, 70-80% din capacitatea de camp, pana la sistarea completa a cresterii frunzelor in sistemul radicular, dupa care trebuie sa scada la 60-70% pana la recoltare.

Nu se poate recomanda aplicarea unui anumit numar de udari pe timpul perioadei de vegetatie, acesta depinzand de numarul si volumul precipitatiilor care au loc de la rasarire la sistarea completa a cresterii frunzelor si a sistemului radicular.

In cazul infiintarii culturii de toamna, dupa semanat este necesar sa se irige, pentru a realiza o germinatie rapida si uniforma.

Daca toamna este uscata, plantele tinere nu vor forma 3-4 frunze pana la inghet fara o irigare adecvata. In mod normal, primavara ceapa care a trecut peste iarna nu are nevoie de irigatie, dar in cazul unei primaveri uscate, acest lucru este necesar.

Fertilizarea

Trebuie sa se bazeze pe testele de laborator (analize) ale solului facute atat inaintea semanatului cat si in timpul perioadei de vegetatie. Este important sa se tina seama si de numarul de plante care trebuie hranite. De asemenea, dozele si momentele de aplicare a ingrasamintelor difera si in functie de tehnologia aplicata: daca cultura se infiinteaza in toamna sau in primavara.

In cazul semanatului din toamna unui sol obisnuit i se va administra inaintea semanatului 50-60kg P2O5/ha, 180kg K2O/ha si 65kg N/ha. In cazul in care se seamana cu o semanatoare prevazuta cu fertilizatoare, atunci se recomanda ca azotul sa se administreze o data cu semanatul localizat pe rand, nu mai mult de 50kg azotat de amoniu la hectar.

Recomandam a se folosi doar 1/3 de N inainte de semanat sau in momentul semanatului si 2/3 cand plantele pornesc din nou in crestere dupa perioada de iarna, la inceputul lunii martie 30kg N/ha, si apoi la jumatatea lunii aprilie 55kg N/ha. Plantele pot intra in iarna cu un sistem radicular puternic si un habit scurt. Daca se foloseste in toamna prea mult azot, acesta poate reduce rezistenta la inghet a plantelor. Trebuie avut grija la fertilizarea cu potasiu deoarece acest element mineral este necesar pentru toleranta la inghet. In cazul semanatului din primavara recomandam aplicarea azotului in etape: 2/3 inainte de semanat sau o data cu semanatul si 1/3 cand plantele de ceapa au atins o inaltime de aproximativ 10cm.

In baza analizelor se recomanda ca in stratul de sol (cca 30cm adancime) sa se aplice o cantitate totala de maxim 180kg N/ha.

Aplicarea unei cantitati mici de N inainte de semanat va avea ca rezultat obtinerea unor plante tinere neuniforme.

Azotul in exces poate cauza gatuiri si ingrosari ale frunzelor, foliaj abundent, precum si bulbi mici si de o calitate mai slaba ce nu garanteaza o pastrare buna. Acesti bulbi sunt de asemenea mai usor atacati de boli.

Lipsa fosforului asimilabil din solutia solului poate cauza o slaba maturizare a plantelor. In acord cu rezultatele analizelor de sol se pot administra 200-220kg P2O5/ha atunci cand solul este foarte sarac in fosfor. In mod normal se vor adminstra 90-120kg P2O5/ha. Pentru aceasta se recomanda 450-500kg superfosfat/ha.

Absenta potasiului din sol poate cauza incetinirea cresterii, ingrosarea gatului, un verde foarte inchis si aparitia unor necroze pe marginile frunzelor imbatranite. Se pot administra peste 440kg K2O/ha pe solurile fara potasiu disponibil. Normal se administreaza 200-225kg K2O/ha, ceea ce reprezinta aproximativ 550kg sulfat de potasiu si 30% magneziu necesar pentru echilibru cu potasiu.

Lipsa magneziului disponibil se observa foarte bine atunci cand foliajul este redus, cu frunze atarnate si striatii galbene pe frunze. Deficienta de magneziu se poate manifesta pe solurile calcaroase usoare si pe solurile cu prea mult fosfor. O fertilizare foliara cu 1,5% solutie de sulfat de magneziu, aplicata seara inainte de apusul soarelui va preveni aparitia unor simptome nedorite pe frunze si poate rectifica deficitul.

Afanarea solului

In timpul perioadei de vegetatie este foarte importanta si se realizeaza prin prasile mecanice si daca este cazul manuale (numai daca trebuie distruse buruienile). In urma unor ploi torentiale sau a efectuarii irigatiilor prin aspersie se poate forma o crusta puternica la suprafata solului care favorizeaza acumularea de bioxid de carbon in sol la nivelul radacinilor, inhiband absorbtia apei si a sarurilor minerale.

Aceasta lucrare este bine sa se faca la timp cand solul are umiditatea optima si la o adancime de pana la 8-10 cm. Nu este bine sa se intarzie efectuarea acestei lucrari pentru ca daca aceasta lucrare se executa cand solul a format crusta groasa, exista riscul ca bucatile de crusta sa acopere plantele de ceapa, iar buruienile aflate pe aceste bucati continua sa vegeteze, mai ales daca la putin timp dupa prasit cad precipitatii sau se iriga.

Aceasta lucrare de afanare a solului si de distrugere a buruienilor in cadrul tehnologiei modernizate pe care o prezentam, trebuie sa se efectueze cu un cultivator cu latimea de lucru de 1,5 m. In prezent, in tara noastra nu avem un cultivator cu latime de lucru de 1,5 m, care sa lucreze la prasit strat cu start, culturi semanate in benzi de un metru pe 5 sau 6 randuri.

Fabricarea acestui cultivator nu ridica probleme deosebite, intrucat toate reperele care intra in compunerea lui sunt in fabricatie de serie, putandu-se face chiar zonal in cadrul oricarei ferme.

Cultivatorul va fi realizat cu 7 sectii, cu 5 sau 4 pentru prasit intre randuri iar 2 sectii, pentru prasit urmele lasate de rotile tractorului.

In cadrul acestei tehnologii modernizate, daca erbicidele administrate cu multa competenta isi dovedesc eficacitatea, nu mai este nevoie sa se efectueze prasile manuale. Acestea se vor aplica la aceasta cultura ori de cate ori este nevoie pentru distrugerea buruienilor de pe randul de plante si pentru afanarea solului.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Mana cepei (Peronospora destructor Casp). Pe frunze apar pete alungite de culoare galbuie, la suprafata carora, in conditii de umiditate atmosferica ridicata si la temperaturi de 10-18grade C, se dezvolta un puf cenusiu violaceu format din fructificatiile ciupercii. (conidiofori si conidii). Combatere. In timpul perioadi de vegetatie se aplica 3-5 tratamente in functie de condittile climatice si de modul de irigare, la intervale de 8-12 zile, folosindu-se produsele Ridomil gold plus 0,3%, Ridomil gold MZ 0,25%, Planet 0,25%, Sandofan C 0,25%, Ripost M 0,2%, Acrobat MZ 0,2%, Curzate Manox 0,25%, Previcur 607 SL- 0,15% + Dithane M45 – 0,2%. Se pot utiliza de asemenea fungicide de contact:Dithane M45-0,2%, Sancozeb 0,2%, Vondozeb 0,2%, Folpan 50-0,2%, Folpan 80 - 0,15%, Bravo 500- 0,2%

Putregaiul cenusiu al cepei (Botrytis allii Munn). Boala apare frecvent in anii cu primaveri bogate in precipitatii. Pe frunzele plantelor apar pete albicioase, mici (1-3mm), rotunde sau ovoidale, usor cufundate in tesuturi. La suprafata tesuturilor atacate apare un puf cenusiu. La plantele mai avansate in vegetatie atacul apare in zona coletului care se inmoaie si putrezeste. In sectiuni longituinale prin bulbi se constata ca acestia sunt cuprinsi de un putregai umed care progreseaza din partea apicala spre cea bazala.Combatere. Primul tratament se aplica cu 6 saptamani inainte de recoltare, iar al doilea 3 saptamani mai tarziu, folosindu-se produsele Rovral 0,1%, Sumilex 0,1% sau Calidan 0,15%

Putregaiul alb al cepei (Sclerotium cepivorum Berk). Atacul apare frecvent pe terenurile grele, in anii cu precipitatii abundente. Primul semn al bolii este ingalbenirea si uscarea varfului frunzelor care progreseaza lent spre baza acestora. Radacinile sunt distruse si are loc o putrezire umeda a tunicilor, urmata de acoperirea acestora cu un miceliu alb, afanat, superficial. Daca infectia se produce tarziu, putrezirea acestora continua in timpul pastrarii. Combatere. Se va repeta o rotatie a culturii pe 5-6 ani. In 6-8 saptamani dupa rasarire se va aplica un tratament cu Rovral 0,25%, Ronilan 0,25%, Calidan 0,25%, folosindu-se 1000 litri solutie/ha. Dupa tratament se va efectua o irigare prin aspersie cu 10-15 litri apa/m2, care are ca scop antrenarea fungicidelor in zona radacinilor plantelor.

Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa (Erwinia carotovora Jones). Atacul apare incepand cu a doua perioada de vegetatie si este favorizat de umiditatea ridicata a solului. Coletul plantelor bolnave devine moale, pe sectiuni longitudinala prin bulbi. Se constata ca tunicile sunt inmuiate. In timpul pastrarii, atacul progreseaza, in final bulbii putrezesc in intregime si prezinta un miros neplacut, specific. Combatere. Respectarea unui asolament de 3-4 ani. La aparitia atacului plantele bolnave vor fi indepartate din cultura si distruse prin ardere. Produsul Starner 20-0,1% da rezultate bune daca tratamentele se aplica preventiv. Principalii daunatori care trebuie combatuti la timp sunt: musca cepei si tripsul comun.

Musca cepei (Delia antiqua Meig.) Este un daunator specific producand insemnate pagube. Specie cu doua generatii de adulti pe an, larvele din prima generatie ataca frunzele si bulbii in formare, iar cele din a doua genertie numai bulbii. In interiorul unui bulb de ceapa se dezvolta intre 5-10 larve, care produc galerii profunde, atacul fiind insotit de degradarea tesuturilor pe care secundar se instaleaza diferite ciuperci saprofite. Frunzele plantelor atacate se ingalbenesc, se vestejesc si se usuca. Cele mai mari pagube le produc larvele din prima generatie, atunci cand plantele sunt tinere. In anii cu conditii optime de dezvoltare (in special in primaveri cu precipitatii putine si temperaturi ridicate), daunatorul poate cauza pierderi cuprinse intre 30-50%. Ierneaza in stadiul de pupa in sol, la 10-12cm adancime, primii adulti aparand primavara la sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai. Depune esalonat 50-70 de oua pe sub bulgarii din apropierea plantelor gazda.Durata perioadei de incubatie este de 5-8 zile, stadiul de iarna 15-20 zile iar cel de pupa 5-8 zile. Pentru limitarea atacurilor se recomanda respectarea rotatiei culturilor, strangerea resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltare, efectuarea araturilor adanci de toamna, semanarea anticipata de benzi capcana formate din ceapa. Chimic,se aplica pentru fiecare generatie doua tratamente (la interval de 10-12 zile), in perioada de maxima aparitie a adultilor, cu produsele Diazol 60 EC- 0,15%, Zolone 35 EC-0,20%, Sinoratox 35 CE- 0,15%.

Tripsul comun (Thrips tabaci Lind.). Este un daunator specific culturilor de ceapa, ataca frecvent in anii caldurosi si secetosi. Atacul se manifesta frecvent pe parcursul lunilor iunie-iulie, plantele se opresc din crestere, frunzele sunt lipsite de turgescenta, iar cultura privita in lumina soarelui are o culoare argintie. Pentru combatere se recomanda doua tratamente la interval de 10-12 zile cu Diazol 60EC- 0,2%, Mospilan 20EC- 0,03%, Supersect 10EC-0,03%. Pentru ca tratamentele aplicate impotriva bolilor si daunatorilor sa aiba o eficienta maxima, recomandam urmatoarele: avand in vedere ca frunzele de ceapa sunt lucioase din cauza stratului de pruina, in solutia de stropit se va adauga un adeziv (de preferat Aracet 0,2%); duzele aparatelor de stropit trebuie sa asigure o pulverizare fina si uniforma, un tratament eficace nu inseamna o ”imbaiere” a plantelor, ci picaturi foarte fine care nu se ating intre ele; cantitatea de solutie pentru cultura de ceapa trebuie sa fie de minimum 600 l/ha.

Recoltarea

Calitatea productiei, dar mai ales capacitatea sa de pastrare este direct determinata de momentul recoltarii. Astfel, recoltarea mai timpurie presupune acumulari mai mici de 9% substanta uscata, ceea ce ar determina deprecierea produselor prin deshidratare, reducerea capacitatii de pastrare si pierderi excesive in greutate, dar mai ales de calitate.

Recoltarea tardiva a bulbilor chiar daca au acumulat peste 12% substanta uscata, atrage deprecierea tunicilor invelitoare ale bulbilor, pierderi in greutate prin deshidratare sau chiar reluarea vegetatiei in conditii de umiditate (ploi sau stocare necorespunzatoare).

Identificarea momentului optim consta in urmarire periodica a evolutiei vegetatiei si maturizarii bulbilor si coincide momentului cand treimea superioara a frunzei s-a ingalbenit si are tendinta de a se apleca spre sol, tulpina falsa se inmoaie, iar tunicile sunt la inceputul colorarii, fara fisuri sau exfolieri, inchizand prin suprapunere zona tulpinii false.

Se va efectua recoltatul ziua, dupa ce nu mai exista roua pe plante, pe timp uscat si cand solul este reavan.

Daca recoltarea se efectueaza manual, costul acestei lucrari este foarte mare si mai cu seama pe suprafete mari nu il recomandam. Recoltarea este mult mai eficient sa se faca mecanic, folosind masina MRC-1,2 in cu tractorul L-445 sau U-650, iar dupa dislocare bulbii raman pe camp in benzi, timp de 6-7 zile pentru solarizare (uscarea frunzelor). In perioada de solarizare a bulbilor, productia de ceapa scade cu circa 5% ca urmare a pierderii apei intercelulare.

In faza a doua, cu aceeasi masina dar echipata cu transportor, bulbii sunt adunati si incarcati intr-un mijloc de transport.

In cazul aplicarii tehnologiei prin semanare direct in camp toamna cu trecere peste iarna, recoltarea productiei destinata se poate imediat face direct trecand peste faza de solarizare si incarcand productia direct in mijloacele de transport dupa ce bulbii au fost dislocati si scuturati de catre partile active ale masinii de recoltat.

Producatorilor de ceapa pe suprafete mari le recomandam dotarea cu masini de recoltat si de conditionat ceapa. Prin utilizarea acestora pretul de productie va scadea semnificativ si profitul obtinut pe hectarul cultivat cu ceapa va fi mult mai mare.

Cultivarea acestei specii devine foarte rentabila daca se reuseste ca productia sa depaseasca 30 t/ha si daca se reuseste ca aceasta sa se valorifice superior. Este foarte important a se stabili procentul din recolta care se valorifica imediat dupa recoltare si cantitatea care se depoziteaza pentru a fi valorificata in special pe timpul iernii si in primavara anului urmator. Cand se obtine o productie mare pe poate valorifica imediat dupa recoltare la un pret destul de scazut si profitul va fi unul pe masura asteptarilor. In cazul in care producatorul dispune de spatii pentru depozitare, recomandam pastrarea si valorificarea bulbilor dupa cateva luni, cunoscandu-se faptul ca pretul se dubleaza sau chiar se tripleaza.

Costurile de productie la hectarul de ceapa cultivat dupa tehnologia modernizata prezentata se situeaza la circa 6000 lei. Prin urmare la o productie de 30 t/ha (considerata o productie mica daca se respecta tehnologia prezentata), in urma valorificarii la recoltare la un pret de 0,5 lei/kg se va obtine un profit de 9 000 lei. Profitul va creste considerabil daca productia se va pastra si va fi valorificata dupa 4-5 luni de la recoltare la un pret cel putin dublu. Acest calcul simplu de eficienta economica speram ca va determina fermierii, producatorii de ceapa, sa adopte rapid aceasta tehnologie modernizata care sa le aduca profituri mari.

Plantarea cepei de toamna

Ceapa de toamna se planteaza din arpagic in octombrie si noiembrie, pentru ca primavara devreme sa avem ceapa verde in gradina. Daca ati sarit peste aceasta etapa, insamantarea de toamna, nu disperati. Anul trecut eu nu am plantat doar primavara devreme, odata cu ridichile si s-a facut un pic mai tarziu, dar s-a facut. Anul acesta am pus si acum, toamna, si voi planta si primavara, ceapa care sa ma tina toata vara si sa pun putina la pastrare si pentru iarna. Iar ca sa aveti ceapa verde toata vara, o data la 2-3 sapmanani puteti sa mai plantati 20-30 de fire de ceapa. Daca o consumati verde, bine, daca nu, o lasati in pamant si ea se va dezvolta si o veti scoate din pamant toamna. Eu am plantat arpagicul acum o saptamana. Sper sa se faca pana la Paste, care la anul va fi, am impresia, pe 15 aprilie. Am procedat asa.
Mai intai am ales arpagicul sanatos si am aruncat pe cel care era un pic moale sau fara foi. Am curatat, sapat si greblat bine pamantul unde urma sa plantez si apoi, cu o ata, am trasat o linie dreapta. Am facut apoi cu sapa, pe langa aceasta linie, un santulet adanc de 8-10 cm. (ceapa de toamna se planteaza la o adancime mai mare fata de cea de primavara, ca sa nu inghete).
Am luat apoi arpagicul si l-am infipt usor in pamant, la o distanta unul de altul de 5-6 cm. Am masurat apoi cu o ruleta o distanta intre primul rand si urmatorul de app 20 cm, am mutat ata si am acoperit cu pamant primul rand de ceapa. Am mai facut apoi un santulet, la fel ca prima data si am procedat in continuare la fel.
Am folosit, pentru a nu batatori cu picioarele pamantul, o scandura de lemn, pe care am tot mutat-o pe pamant. Am pus astfel 5 randuri de ceapa, cam 200 de fire, mult prea mult , insa am spus ca poate se mai strica din ea daca o fi o iarna grea. Daca va fi prea multa, o impart si eu la cunoscuti. Daca aveti compost facut din timp, puteti sa puneti deasupra, peste pamant, o paturica de cativa centimentri, pe care primavara, cand dispare pericolul inghetului, sa o inlaturati cu o grebla. Eu nu am pus nimic, doar am plantat arpagicul la adancime mai mare decat o fac primavara.

Important! Ceapa nu trebuie sa se cultive pe acelasi sol decat o data la 3-4 ani. Cel mai bine creste in locul unde au fost urmatoarele culturi in anii precedenti: mazare, fasole, tomate. Aceeasi regula este valabila si pentru usturoi.