Kapushon - Fratica da-mi o bucatica (cu Gloria si DJ Kirumba) [ Official...

Redescopera viata la tara!: Povestea Solarului

Redescopera viata la tara!: Povestea Solarului: A fost odata ca niciodata o gramada de fiare. Si fiarele acestea erau muuuulte si greeeele :) Si locuiau la noi in sura :) Apoi, cand in...

Aparitie a proiectului Math PDR la Antena3

altoire pomi

cultura ridichii

Cultura de ridichi

Cultura la ridichi

Ridichii sunt cultivati pentru gustul lor placut, picant dar si pentru vitaminele pe care le contine (C, P, B1 ,B2 ), glucide, saruri minerale ( K,P,Ca,Mg) si substante volatile.Gustul picant este dat de sulfura de alil.

Exista trei tipuri de ridichi: de luna, de vara si ridichi de iarna.Ridichile sunt consumate in stare proaspata sub forma de salata aproape tot anul.

Ridichele de luna se cultiva prin semanat direct in camp, in cultura de primavara si toamna, dar si in culturi protejate si fortate.Ridichele de vara si de iarna este cultivat numai in camp.

Cultivarea ridichilor de luna in camp.

Cultura de primavara este practicata sub forma de cultura secundara anterioara.Bune premergatoare sunt castraveti, tomatele, ardei etc.Pregatirea terenului se face conform cerintelor culturii de baza.

Semanatul se realizeaza esalonat in 3-4 etape la interval de 10-15 zile incepand din luna martie si pana la sfarsitul lunii aprilie.Semanatul se face manual sau mecanizat in functie de marimea suprafetei cultivate.Se seaman in benzi de cate 6 randuri distant intre benzi fiind de 45-50 cm, iar intre randuri de 15 cm.

Norma de samanta este de 10-15 kg la hectar.Se seamana la o adancime de 1,5-2,0 cm, daca se seamana la o adancime mai mare radacinile se pot deforma.

Lucrarile de intretinere a culturii sunt: raritul, se face la 3-4 cm pe rand, dar numai pe suprafete mici, 1-2 prasile pe rigole, plivitul, in perioade secetoase se fac 1-2 udari cu norme de apa de 200 m3.

Recoltarea se face pe alese, dupa 4-6 saptamani cand radacinile ajung la maturitatea de consum.Recoltarea se realizeaza prin smulgere, se spala radacinile de pamant, se leaga in legaturi de cate 5-10 la un loc fara a li se inlatura frunzele.

Descrierea si combaterea bolilor care pot aparea la cultura de ridichi.

Descrierea si combaterea manei (Peronospora brassicae).

Protejarea plantelor fata de aceasta boala este importanta atat in faza de rasad cat si in cea de maturitate.

Boala apare frecvent la plantele crescute inghesuit si este favorizata de conditiile de umezeala. Infectia apare si in sera.Primele simptome sunt reprezentate de aparitia pe frunze a unor pete neregulate, de culoare galbena, care ulterior se brunifica.

In conditii de umezeala ridicata infectia se extinde rapid, frunzele putrezesc sau se usuca iar cresterea plantei este oprita.

In perioada de vegetatie, mana se raspandeste prin intermediul vantului (disperseaza sporii ciupercii) si a stropilor de apa, iar de la un an la altul se transmite prin semintele adunate din culturi infestate si prin resturile vegetale.

Prevenirea aparirtiei manei se realizeaza prin: indepartrea plantelor infestate din cultura, se seamana semintele mai rar si se raresc rasadurile din rasadnite, rasadnitele se dezinfecteaza cu Previcur Energy in concentratie de 0,1 % (100 ml in 100 l de apa), se folosesc seminte tratate libere de aceasta boala, strangerea si distrugerea resturilor vegetale.

Combaterea manei pe cale chimica se realizeaza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Champ 77 WG in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in concentratie 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa).

Tehnologia culturii protejate si fortate.

Perioada de semanat la ridichi in cultura fortata si protejata este intre octombrie-aprilie.In acest interval se pot infiinta culturi la interval de 10-15 zile, se poate realiza astfel continuitatea productiei.

Pregatirea serelor, solarelor sau rasadnitelor se face din timp si consta in pregatirea constructiilor si a substratelor de semanat.Daca cultura se infiinteaza toamna solariile trebuie sa fie pregatite pentru a rezista iarna.

Se seamana la adancimea de 0,5-1,0 cm, in randuri, distanta de semanat este de 10-12 cm, se asigura o desime de 300-400 plante pe m2 .

Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare cu cele efectuate la cultura in camp liber si anume: rarirea plantelor pe rand, fertilizarea faziala cu ingrasaminte usor solubile, simple sau complexe, irigarea la interval scurte.

Temperatura se va mentine la 15-18 grade Celsius ziua iar noaptea se va scadea la 3-4 grade Celsius.Daca temperaturile sunt prea mari poate sa apara fenomenul de ” dospire” a radacinilor, care se manifesta prin afanarea zonei central, pana la aparitia golurilor.

In perioada de iarna umiditatea solului trebuie sa fie de 60-74 % din capacitatea de camp, iar in perioadele mai calde de 80-85 %, din acest motiv spatiile de cultura se aerisesc intens.

Recoltarea se face cand radacinile au un diametru intre 1,5 si 4,0 cm, se smulg, se spala de pamant se leaga in legaturi dupa care se valorifica.

Cultura ridichilor de vara.

Cultura ridichilor de vara se practica in sistemul de culturi succesive, ca anterioara fasolei de toamna pentru conserve sau anterioara castravetilor.

Semanatul se face esalonat la 10-15 zile, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, pe teren modelat sau nemodelat, la adancimea de 1,5-2,5 cm.Norma de samanta folosita este de 8-10 kg pe hectar.Se seaman in randuri la 40 cm pe teren plan, iar pe brazde se seaman 3 randuri la distant de 37 cm.

Lucrarile de intretinere consta din: raritul plantelor la 10-12 cm pe rand, prasit mecanic de 2-3 ori intre randuri si 1-2 ori manual pe rand, irigarea cu norme de 300-350 m3 de apa pe hectar.

Dupa 8-10 saptamani in luna iunie se poate recolta.Se recolteaza manual, esalonat, pe alese, se spala radacinile de pamant se leaga in legaturi cate 5-10 bucati si se valorifica in piete.

Cultura ridichilor de iarna.

Cultura ridichilor de iarna este o cultura succesiva ce se cultiva dupa mazare, spanac, ceapa verde, salata.

Calendaristic semanatul are loc in lunile mai-iunie pe teren modelat sau nemodelat dupa aceleasi scheme ca si la ridichea de vara.

Raritul plantelor se face cand acestea au 2-3 frunze adevarate, apoi se repeta dupa 20-25 de zile, plantele se lasa la 15-20 cm pe rand.Celelalte lucrari sunt asemanatoare cu ale culturii ridichilor de vara.

Recoltarea are loc in a doua jumatate a lunii octombrie-noiembrie, o singura data, prin dislocare cu cazmaua semimecanizat sau mecanizat.

Radacinile sunt curatate de pamant se sorteaza si se depoziteaza pentru iarna la fel ca si morcovul.

Descrierea si combaterea daunatorilor la cultura de ridichi.

Descrierea si combaterea la puricii de pamant (Phyllotreta sp.)

Are o singura generatie pe an si ierneaza ca adult in frunzarul padurilor sub resturi vegetale, in sol.

Puricii de pamant ataca conopida, varza, gulia, ridichea, rapita si alte crucifere cultivate sau spontane.

Adultii rod frunzele si consuma epiderma superioara si parenchimul, producand ciuruirea frunzelor, la inceput pe margine, apoi pe tot limbul.Atacul larvelor nu prezinta importanta.

Prevenirea aparitiei puricilor de pamant se realizeaza prin: strangerea si distrugerea resturilor vegetale ramase in camp dupa combatere, rotatia culturilor, araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de intrarea la iernat, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana, infiintarea timpurie a culturilor si folosirea de rasaduri viguroase.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actellic 50 EC in concentratie de 0,5-1,0l/ha, Karate Zeon 0,5 l/ha.

Descrierea si combaterea la molia verzei (Plutella maculipennis)

Molia verzei ierneaza ca pupa in resturile vegetale sau in sol, dezvolta 2-3 generatii pe an.Ataca cruciferele spontane si cultivate, in special varza, si conopida. Larvele tinere distrug parenchimul (mineaza frunzele), apoi consuma epidermele inferioara si superioara, frunzele, care capata o culoare plumburie si se usuca.

Prevenirea aparitiei moliei verzei se poate realiza prin distrugerea resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltare, araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de iernare, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente cu insectide cum ar fi: Decis Mega 50 EW in concentratie de 0,2 % (2 ml in 10 l apa), Laser 240 SC in concentratie de 0,03 % (20 ml 65 l apa).

Descrierea si combaterea la fluturele mare al verzei (Pieris brassicae).

Buha verzei ierneaza ca pupa adapostita in locuri mai ferite, prezinta doua generatii pe an.Ataca diferite specii de crucifere, pagube insemnate produce la culturile de varza si conopida.

Larvele rod epiderma inferioara si parenchimul frunzei. Larvele din ultimele varste consuma limbul foliar, ramanand numai nervurile, producand scheletizari ale frunzelor.

Prevenirea aparitiei fluturelui mare se poate realiza prin rotatia culturilor, araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de intrare la iernat, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon in concentratie de 0,015 % (0,075 l/ha).

Descrierea si combaterea la buha verzei (Mamestra brassicae).

Buha verzei ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului si are doua generatii pe an.Este un daunator polifag, ataca varza, conopida si mustarul dar ataca si plantele medicinale.

Larvele tinere rod epiderma si parenchimul frunzelor sub forma de orificii neregulate.

Larvele mai batrane patrund in capatana verzei si rod galerii. Aici se gasesc resturi de hrana, excremente, pe care apoi se instaleaza diferite ciuperci si bacterii, ducand la putrezirea capatanilor de varza.

Prevenirea aparitiei buhei verzi se poate realiza prin:araturi de toamna pentru introducerea sub brazda a formelor de intrarea la iernat, prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana, infiintarea timpurie a culturilor si folosirea de rasaduri viguroase.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 25 WG in concentratie de 0,2 % (2 ml in 10 l apa), Faster 10 CE in concentratie de 0,03% (2 ml in 6,6 l apa), Karate Zeon in concentractie de 0,015 % (0,075 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % (0,075 kg/ha).

Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste).

Limaxul cenusiu ierneaza sub forma de ou si mai rar sub forma de adult, hiberneaza in gauri subterane si crapaturi din sol, care sunt ferite de inghet, in care isi incetinesc procesele metabolice, intrand intr-o stare de letargie.

Melcisorii rezultati din eclozarea oualor de iarna, ajung la maturitate la jumatatea lunii iulie. Melcisorii generatiei a doua apar incepand cu a doua jumatate a lunii august, se hranesc cu organele vegetative ale plantelor, se matureaza treptat, devin adulti, se imperecheaza si in a doua jumatate a lunii octombrie depun oua,si asa se reia ciclul biologic.

Evolutia embrionara depinde de temperatura si de gradul de umiditate, dureaza intre doua si patru saptamani.

Melcii sunt activi ziua, daca au suficienta umiditate, daca nu, ei raman nocturni. In conditii aride, limacsii secreta mult mucus, ingrosandu-si masa viscerala si protejandu-se astfel de dezhidratare.

Melcul este polifag, se hraneste cu specii de plante cultivate si spontane, atacul producandu-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane si supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimtate gauri de forma neregulata pe frunze sau alte parti ale plantei.In zonele roase pot aparea infectii secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limaxilor se poate realize prin strangerea manuala a limacsilor dupa ploaie sau in timpul noptii la lumina electrica.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB in cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se imprastie pe suprafata solului sau se poate incorporeaza la 2-3 cm adancime in sol.Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca si Mesurolul se imprastie la suprafata solului sau se poate incorpora in sol.

cultura pepene verde

Cultura de pepene verde

Cultura de pepene verde

epenele verde este cultivat pentru fructele sale care ajunse la maturotate fiziologica, sunt appreciate pentru gustul echilibrat, dulce, fin si placut.Fructele au un continut in apa de 89-94% mai contin zahat in concentratie de 7-11 %.

In 100 de grame de fruct sunt 0,2 g lipide,0,5 g proteine, mai contine vitaminele B, C, A, vitamina H, precum si Ca, Fe si K.

Pepenele se consuma in stare proaspata sau servesc ca materie prima in cofetarii pentru prepararea de jeleuri, dulceturi, sucuri etc.Au de asemenea o valoare terapeutica, sucul avand actiune diuterica, fiind indicate bolnavilor de rinichi, deoarece pot dizolva caliculi renali.

Pepenele verde are capacitate mare de pastrare, pana la 30 de zile si o buna rezistenta la transport putand fi valorificate in zonele unde nu se cultiva.

Pepenele verde este o planta anuala, cu o perioada de vegetatie de 90-130 de zile.Are pretentii foarte mari de caldura, semintele gemineaza in 21 de zile la 14-16 grade Celsius, iar in conditii optime de 25-30 grade Celsius in 5-6 zile.La temperaturi de 10-15 grade Celsius procesele fiziologice din plante incetinesc, iat la 8-10 grade Celsius pe o durata mai indelungata de timp plantele pier.

Pepenele verde mai are pretentii mari si fata de lumina, in lipsa acestuia plantele se dezvolta slab, florile avorteaza, productia se reduce, iar continutul in zahar scade.

Si exigentele fata de apa sunt mari, daca in perioada infloririi si fructificarii se aplica 2-3 udari, se obtine o crestere semnificativa a productiei.

Pentru cultura pepenilor verzi plante premergatoare bune sunt: lucerna, trifoiul, mazarea, fasolea, varzoasele, radacinoasele.

Pregatirea terenului incepe toamna cu o aratura de 25 -30 cm, se aplica 5-10 tone/ha gunoi de grajd, 300 kg/ha superfosfat, 100 kg/ha sulfat de potasiu (aplicat toamna).Primavara se aplica 100 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha coplex III.

Cultivarea pepenelui verde in camp liber.

Alegerea terenului in vederea infiintarii culturii in ogor este foarte asemanatoare cu celelalte plante din grupa (castraveti, pepeni galbeni) cu mentiunea ca gunoiul degrajd trebuie sa fie bine descompus pentru a evita excesul de azot.

Cultura este infiintata prin semanat direct in camp, iar pentru a obtine o timpurietate a productiei se recurge la producerea rasadurilor in spatii protejate sau rasadnite calde.

Infiintarea culturii prin semanat direct are loc intre 25 aprilie si 10 mai, mecanizat la o adancime de 3-4 cm, iar norma de samanta utilizata este de 2 kg samanta pe hectar.

Semanatul se face direct in cuburi nutritive sau pe brazde de telina, in luna martie, necesarul de samanta este de 2 kg/ha, plantarea in camp se face manual sau mecanizat intre 10-15 mai.

Culturile sunt infiintate pe teren modelat sau nemodelat dupa schema 150 x 33-44 cm, se realizeaza 15-20 de mii de plante pe hectar.Se poate semana si in cuiburi manual cate 2-3 seminte dupa schema 200 x 50 cm.Lucrarea se executa manual, in gropi deschise cu lingura de plantat sau cu sapa.

Lucrarile de intretinere in timpul perioadei de vegetatie consta din: raritul plantelor la distante stabilite, lasandu-se 1-2 plante la cuib, prasile mecanice si manual numai pana in momentul cand vrejii acopera suprafata de cultura, pentru a nu fi deranjati, este necesara acoperirea vrejilor din loc in loc cu pamant, pentru a nu fi deranjati de vant, se aplica 2-3 udari cu norme de 300 m3 apa/ha, mai ales in perioada infloritului si a cresterii fructelor, se evita udarea la inceputul perioadei de vegetatie pentru a determina dezvoltarea in profunzime a radacinilor si in perioada coacerii fructelor, cand umiditatea abundenta provoaca deprecirea calitatii, la soiurile timpurii se reduce numarul de fructe pe planta pana la 4-5 bucati, in perioada infloritului in masa se aplica ingrasaminte cu azotat de poatasiu cu 100-125 kg/ha, combaterea bolilor si daunatorilor este de asemea o lucrare foarte importanta.

Producerea rasadurilor de pepeni verzi.

Rasadurile se produc prin semanat direct in ghivece sau cuburi nutritive cu latura sau diametrul de 7-8 cm, sau ghivece din turba (Jiffy-pots).Pentru un haectar de cultura sunt necesare in jur de 2 kg seminte.

Epoca de semanat se stabileste in functie de data prevazuta pentru plantare, semanatul in cuburi si ghivece se realizeaza intre 25-30 martie.Plantare in camp se realizeaza intre 20 aprilie - 5 mai.

Amestecul pentru ghiveci se realizeaza prin amestecul a 20 % mranita, 30 % nisip, 50 % pamant de telina, plus amestecul se trateaza cu Previcur Energy in concentratie de 0,1% sau Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa).

Tratamentul cu Previcur Energy si Folapan 80 WDG se efectueaza pentru a preveni si combate ciupercile fitopatogene care pot aparea din sol.

O astfel de boala este caderea plantutelor, agentul patogen fiind ciuperca din genul Pythium sau Rhizoctonia care provoaca putrezirea plantutelor din rasad.Caderea plantutelor este o boala extrem de periculoasa pentru rasaduri poate sa apara la orice cultura.

Boala apare la colet (zona dintre radacina si tulpina) spre radacina si spre tulpina.Odata instalata boala este foarte greu de combatut, plantulele atacate sunt distruse (sunt verzi dar radacina si o zona din colet precum si tulpina este putrezita si macerate).

Conditiile de mediu din rasadnite, solarii, sere sunt hotaratoare pentru aparitia infectiilor.Temperatura moderata, umiditatea aerului si a solului peste normal, formarea condensului, aerisirea insuficienta sunt factorii care favorizeaza aparitia infectiilor.

Descrierea si combaterea bolilor la cultura de pepeni.

Descrierea si combaterea manei (Pseudoperonospora cubensis).

Plantele sunt atacate in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze prin aparitia unui numar foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regula colturoase, la inceput de culoare verde-galbuie, apoi galbene ca lamaia, pentru ca dupa cateva zile sa devina brune deschis.

In dreptul petelor, pe fata interioara a frunzelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu, alcatuit din organele de inmultire asexuata a ciuperci.

In conditiile favorabile dezvoltarii bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, incepand cu cele bazale, pe fiecare frunza formandu-se peste 200 pete, care pot sa conflueze si sa distruga astfel portiuni mari din limb.Frunzele puternic atacate se brunifica, se usuca, devin sfaramicioase si cad.

Atacul se manifesta foarte rar pe fructe, acestea raman mici, nu mai ajung la maturitate completa, fiind lipsite de aroma.

Infectia apare in prezenta apei pe frunze, la temperature de 16-22 grade Celsius.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Comabaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (2,0 kg /ha), Aliette 80 WG folosit in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,3 % (30 g in 10 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g in 10 l apa), Ortiva 250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 8,0 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Previcur Enegy in concentratie de 0,25 % (2,5 l/ha) (15 ml in 6,0 l apa), Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g in 8 l apa pe 100 mp), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Zetanil Blu in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g in 8 l apa), Zeama Bordeleza 0,75 % (50 g in 8-10 l apa).

Decrierea si combaterea la fainarii (Erysiphe cichoracearum).

Atacul se manifesta numai pe frunze, pe ambele fete sub forma unor colonii albe, prafoase de miceliu, care poate cuprinde tot limbul.Conidiile diseminate transmit infectia in cultura, iar periteciile formate pe frunzele atacate (numai in camp) rezista peste iarna si asa infectia se transmite de la un an la altul.La umiditatea aerului de 70 % si temperatura de 26-28 grade Celsius conditiile sunt optime pentru infectie.

Prevenirea aparitiei manei se poate realiza prin: asolamentul 3-4 ani, aratura adanca pentru ingroparea resturilor vegetale.

Combaterea fainarii se realizeaza prin tratamente repetate cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC in concentratie de 0,015 % (4 ml in 26 l apa), Topas 100 EC in concentratie de 0,025 %, Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa), Kumulus DF in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Thiovit Jet 80 WG in concentratie de 0,3-0,4 % (3,0-4,0 kg/ha), Manoxin M60 PU in concentratie de 0,4 % (4,0 kg/ha).

Decrierea si combaterea antracnozei (Colletotrichum lagenarium).

Este provocata de ciuperca Coletotrichum lagenarium si ataca fructele, tulpina si frunzele. Pe frunze apar pete cafenii care se maresc, se impreuneaza si frunza se sfasie. Pe fata inferioara apare un mucegai rosiatic.Fructele atacate prezinta aceleasi simptome. In aceste pete se localizeaza bacterii care provoaca in final putrezirea fructelor.

Transmiterea bolii se realizeaza prin saminta. Tratarea semintelor este singurul mijloc de prevenire.Indepartartarea resturilor de plante si igiena culturala contribuie de asemenea la prevenirea aparitiei ciuperci.

In combaterea chimica antracnozei se pot utiliza urmatoarele substante: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 %, Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 %,( 20 g in 10 l apa).

Descierea si combaterea alternariozei (Alternaria cucumerina).

Alternarioza ataca de obicei frunzele si tulpinile dar poate ataca si fructele.Pe frunze atacul apare sub forma unor pete, la inceput mici, de culoare galbuie, care se extind concentric si treptat se brunifica. Petele sunt precis delimitate, la un atac puternic ocupand zone mari din suprafata frunzelor, provocand uscarea acestora.Pe zonele atacate din limb se formeaza o pasla fina, de culoare bruna, cu zonare caracteristica.

Pe tulpini si lastari apar pete alungite brune, zonarea concentrica, fiind mai putin evidenta. Pe fructe atacul apare sub forma unor pete circulare, care se adancesc in tesuturi.

Pentru combaterea aparitiei alternarozei se pot lua urmatoarele masuri agrotehnice: folosirea araturii adanci pentru ingroparea resturilor vegetale, asolamentul 3-4 ani, folosirea de ingrasaminte cu microelemente pe baza de zinc maresc rezistenta plantelor si tot odata asigura sporuri mari de productie, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

Combaterea chimica a alternariozei se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 l apa pe 100-130 mp), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa), Antracol 70 WP in concentratie de 0,2% (2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa).

Ofilirea vasculara (Fusarioza).

Boala este cauzata de ciupercile din genul Fusarium spp si Verticilium spp.Boala poate sa apara si la alte culturi cum ar fi: castraveti, ardei, tomate, vinete, varza, telina.

Ofilirea vasculara apare atat in sere si solarii cat si in camp liber in anii cu precipitatii abundente.

Plantele atacate se ofilesc, se vestejesc treptat, ofilirea apare cand plantele infloresc sau fructifica. In urma atacului plantele raman mici, se coc devreme, iar semintele din interiorul fructelor sunt brune sau galbene.Daca temperaturile sunt foarte ridicate ofilirea apare brusc si plantele pier rapid.

Aparitia bolii este favorizata de temperaturile ridicate 27-28 grade Celsius, de umiditatea mare a solului si un pH de 5-5,6 care este usor acid.

In afara de a ceste factori la aparitia bolii mai poate contribui si lezarea plantelor ce apar fie in timpul repicatului fie datorita diverselor daunatori.

In combaterea aparitiei bolii se pot utiliza urmatoarele masuri: rotatia culturilor, cultivarea plantelor cu rezistenta la Fusarium si Verticilium, plantele care sunt uscate si nu isi revin pe timpul noptii sunt indepartate si arse, folosirea moderata a ingrasamintelor chimice care acidifica solul (azotat de amoniu, superfosfat).

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Topsin 500 SC in concentratie de 0,1 % prin udari la radacina sau Tachigaren 30 L in concentratie de de 0,1 % se aplica tot prin udarea radacinii.

Descrierea si combaterea daunatorilor in cultura de pepeni verzi.

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelordin agricultura. In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie.Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.

Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele, care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de 15 cm, unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha), Laser 240 Sc in concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG in concentratie de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Cerosipha gossypii).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hranesc prin sugerea sevei plantelor.Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii.Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt negre.Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat.Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre.Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,03 % (2 ml in 6,6 l/apa), Confidor Energy in concentratie de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apa).

Descrierea si combaterea la paianjenul rosu comun (acarian)(Tetranycus urticae).

Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la inceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie. Corpul are o forma elipsoidala la femela si piriform la mascul. Are 5-6 generatii pe an.

Ouale depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasa sau galbuie si au un continut aproape transparent.Odata ce embrionul incepe sa se dezvolte, continutul oului devine tulbure, iar ouale se ingalbenesc.

La o temperatura de 15 grade Celsius embrionulul se dezvolta in decursul a 15 zile, iar la o temperatura de 30 grade Сelsius dezvoltarea embrionului se relizeaza in doar in 2-3 zile.Din ouale fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi.Paiajenul rosu se hraneste cu continutul celulelor plantei.

Prezenta paianjenului este semnalata de petele mici de culoare alba de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioara a frunzei) si a unei panze de paianjen tesute in jurul plantei sau a anumitor parti ale plantei.In cazul unei contaminari masive, frunzele se inalbesc din cauza leziunilor multiple.Planta este in totalitate acoperita cu o panza de paianjen, iar pe extremitatile frunzelor si a mugurilor de floare se acumuleaza o masa de trupuri miscatoare.

Acarianul rosu comun ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale.Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de culorare galbui care corespund intepaturilor facute de paianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usuca si cad.

Combaterea chimica se realizeaza cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC in concentratie de 0,075 % (10 ml in 13 l/apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l/apa), Nissorun 10 WP in concentratie de 0,04 % (5 g in 12 l/apa).

caderea florilor la tomate